Pentru a ajuta procesul ascensionării, propum cititorilor ca în fiecare DUMINICĂ, ora 22,30, timp de 10 minute, să facem următoarea invocație: Cu credință, umilință și iubire, cer Matricei-Dumnezeu să retragă de pe Pământ toate ființele care, prin alegerile, acțiunile și gândurile lor, se opun ASCENSIUNII planetei și umanității în dimensiuni superioare. Eu sunt pregătit(ă) și vreau să ascensionez. Eu sunt sănătos(-oasă) și plin(ă) de iubire ; eu sunt nemuritor (-are). Amin.


Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 26 februarie 2011

Telos, oraşul lemurian de sub Mt. Shasta (2)


De la Joanna  Cherry 

(continuare)

(20 feb. 2011; channeler: Damayanthi)

Sharula Dux:
Sharula Dux (269 ani !)
La nivelul al doilea avem instituţiile de învăţământ, unităţi de producerea îmbrăcămintei, mobilierului şi alte tipuri de ateliere, unde se manufacturează diverse mărfuri necesare locuitorilor.
La al treilea nivel se găsesc grădinile noastre hidroponice, unde se cultivă diverse produse alimentare. De peste 12.000 de ani, noi suntem complet vegetarieni şi ne hrănim cu legume, fructe, cereale, nuci, soia etc. Culturile noastre cresc în apă, în care se adaugă unele minerale, dar nu exista îngrăşăminte chimice care să epuizeze solul.                         
 Culturile cresc mult mai repede decât la suprafaţă, şi producem suficient pentru a hrăni 1,5 milioane de oameni, pe o suprafaţă de doar câţiva kilometri pătraţi de teren
Joanna Cherry: Nu vă aprovizionaţi şi cu produse de la suprafaţă?
SD: Nu, dar facem comerţ cu alte oraşe ale Agarthei.
Al patrulea nivel este pe jumătate ocupat tot cu grădini hidroponice restul fiind utilizat pentru procesarea culturilor obţinute, comerţul agricol şi unele ateliere de manufatură.
Al cincilea nivel este zona destinderii şi relaxării în „natură”. Oamenii vin aici se relaxeze în mijlocul unor copaci cu coronament bogat şi în parcuri minunat amenajate. La acest nivel se găsesc şi animale mai mult sau mai puţin sălbatice, unele dispărute de mult de la suprafaţă, cum ar fi tigrul cu colţi sabie, mastodontul sau pasărea do-do. Noi le-am salvat de la dispariţie şi le-am dat o nouă şansă în Telos.
JC: Aceste vieţuitoare stau în grădini zoologice?
SD: Nu, oamenii şi animalele trăiesc în bună pace şi acceptare în Telos. Animalele care erau cândva carnivore s-au adaptat la un regim vegetarian şi asta le-a ajutat să le dispară agresivitatea. Aici, la propriu, mielul doarme lângă leu, fără a fi pus în pericol, sau poţi să te joci cu pisica de mare fără să te înţepe.

JC: Totuşi, cum pot oamenii să trăiască sub Pământ? De unde iau, de ex., lumina?
SD: Se utilizează un proces în care sunt implicate cristalele (pietre cu un conţinut ridicat de cristale), unde se produce un câmp electromagnetic de energie puternic. Matricea cristalelor de piatră crează o polaritate care permite pietrei să atragă raze invizibile pe care le convertesc în spectru luminos, piatra devenind un adevărat soare, de aproximativ 500.000 de ani.
Tehnici speciale şi de mult puse la punct, sunt utilizate pentru a produce alternanţa zi-noapte de 24 de ore. Aşa dar, sursele cristaline de lumină sunt „stinse” pe timpul nopţii.

JC: Spune-ne ceva despre aerul atmosferic. Cum puteţi obţine oxigen suficient?
SD: Am creat un eco-sistem. Ne asigurăm oxigenul necesar de la plantele si copacii care cresc aici, dar avem şi unele guri de aerisire care duc la suprafata. Apa pulverizată cu mare viteză, în unele zone, improspătează şi reface calitatea aerului atmosferic unde se formează şi ionii negativi. De fapt, gurile de aer de la suprafaţă reprezintă mai mult un sistem de siguranţă în caz că ar fi nevoie. Noi evităm să folosim acest mijloc de aducţiune a aerului de la suprafaţă şi pentru că acesta este din ce în ce mai poluat, chiar în zona Mt.Shasta.
JC: Cum şi cu ce se circulă în Telos?
SD:  Deplasările, în marea majoritate a cazurilor, se fac pe jos. Există însă şi trei moduri de a călători mai rapid.
Unul este bazat pe tehnologia cristalelor şi arată exact ca un coş. Întri în acest „coş”, după care îţi utilizezi concentrarea minţii pentru a te deplasa prin aer unde şi cu viteza pe care o doreşti. Acest sistem este utilizat pentru a călători în jurul oraşului.
A doua metodă este osanie electro-magnetică” care arata ca un snowmobil şi este utilizată în incinta oraşului. Cu acest mijloc, distanţa dintre Mt.Shasta şi Mt. Lassen (o prelungire a Telos-ului, distanţa de cca 50 de mile) se parcurge în câteva minute.
Al 3-lea mijoc de transport este asigurat de trenurile utilizând câmpul electro-magnetic (trenuri pe pernă magnetică n.m.). Cu acestea se poate călători cu viteza de câteva mii de km/oră, deplasarea făcându-se prin tuneluri (tuburi). Acestea sunt similare cu trenurile de metrou de la voi. Noi le folosim pe distanţe foarte lungi, dând ocol planetei (prin subteran).

JC: Vă construiţi tunelele prin tehnici asemănătoare cu cele utilizate de noi?
SD: Nu. Am creat tunelele folosind o maşină care topeşte roca, prin creşterea temperaturii la  punctul de contact. Pereţii rezultaţi capătă, după răcire, culoarea alb străveziu, sunt foarte duri şi complet etanşi. În fapt, peretele capătă însuşirile diamantului, dar un diamant cu o anume elasticitate, ca să reziste oricărui fenomen seismic. Această tehnologie o utilizăm şi când creăm spaţii în care construim oraşe subterane.
Dealtfel, multe dintre aceste oraşe au deasupra apa ocenelor.
Intenţionăm ca la momentul potrivit să oferim această tehnologie şi celor de la suprafaţă.
JC: Sharula, ai putea fi "Bonnie", cel care a scris „Casa Anticilor” cu referiri la Mt. Shasta?
SD: Da, eu sunt aceea.  În acele zile am folosit un pseudonim care se potrivea mai bine cu societatea voastră. Dar de când am ieşit la suprafaţă, pentru o perioadă mai lungă, folosesc numele meu real.

JC: Mai există şi alţi locuitori din Telos printre noi?
SD: Da, mulţi oameni din mai toate oraşele subterane au avut sau au contact cu viaţa de la suprafată, în folosul ambelor civilizaţii. Unii dintre ei sunt binecunoscuţi vouă, fără ca voi să fiţi conştienţi că vin din civilizaţia subterană.
JC: Cum poate o telosianiasă la suprafaţă?
SD: Poate utiliza unul din cele trei moduri practicate:                                                                 
1. Pe Mt. Shasta, există căi de comunicare protejate prin dispozitive de screening holografice care le fac invizibile de cei de la suprafaţă.
Dacă de ex. cineva din interior doreşte să iasă pentru a contempla  cerul cu stele sau să se plimbe pe munte, poate utiliza această cale.
2. A doua modalitate este de a folosi un tub ( Nota C.M.: o linie de „metrou”), cum ar fi cea care merge la Los Angeles, sau alt oraş subteran a reţelei Agartha. Asta pentru destinaţii dincolo de proximitatea Mt. Shasta.
3. În sfârşit, poate fi utilizată o navă spaţială de mici dimensiuni care să survoleze de la anumite înălţimi planeta.
JC: Deci, unele dintre obiectele zburătoare neidentificate, pe care le vedem pe cer, pot fi navele voastre spaţiale?
SD: Exact. Noi le numin „Flota de Argint”. Navele noastre de cercetare şi recunoaştere pot circula singure sau în formaţie, dar obligatoriu ca avangardă în cazul în care una dintre cele trei nave mamă foarte mari, face vreo cursă în spaţiu. În asemenea situaţii, pentru a nu panica populaţia de la suprafaţă, aplicăm tihnici prin care se crează straturi de nori artificiali care maschiază nava.

JC: Ar putea cineva dintre cei de la suprafaţă să coboare în Telos?
SD: În Telos, noi nu emitem gânduri de judecare a altora şi ne folosim de telepatie pentru comunicare. Cei mai mulţi oameni de la suprafaţă au gânduri critice, gânduri de neîncredere sau de condamnare a altora, gânduri de teamă etc şi asemenea gânduri ne  produc nouă, celor din Telos, stări de disconfort, chiar dureri fizice.
Există şi cazuri în care unii oameni de la suprafaţă primesc telepatic invitaţii pentru a vizita Telosul. În general, acestia sunt maeştri sau alţi oameni evoluaţi spiritual.Când lumea de la suprafaţă îşi va creste frecvenţa de vibraţie suficient, evoluând spiritual, cele două lumi vor relaţiona mult mai mult. Noi aşteptăm cu multă nerăbdare şi speranţă acel moment.
JC: Când apreciaţi că asta se va putea întâmpla?
SD: Nu ştim când va fi posibil, oricum, nu înainte ca lumea de la suprafaţă să fie suficient de pregătită spiritual şi mintal.

JC: Poţi descrie o viaţă tipică în Telos, încă de la naştere?
SD: Ei bine, atunci când o femeie îşi dă seama ca este însărcinatămerge într-o sală din templu unde îşi creşte nivelul de încredere prin vizionarea unor scene de afecţiune familială şi ascultă muzică terapeutică adecvată gravidelor. In acest fel nivelul său de încredere creşte şi începe să-şi imagineze că va avea un copil perfect şi frumos. Această stare se transmite întregului ei organism, inclusiv fătului, ceea ce asigură o dezvoltare optimă viitorului nou-născut. Deşi încă în pântecele mamii, copilul este alintat, i se adreseză cuvinte frumoase şi i se transmite că este un copil dorit de ambii părinţi.               
Sarcina durează numai trei luni.
JC: Trei luni!? Dar cum poate supravieţui un copil născut la 3 luni?
SD: Atât este necesar fătului să stea în pântecele mamei, pentru a se dezvolta normal. Copilul se va naşte sănătos şi complet dezvoltat..
JC: Ce diferenţă faţă de noi!
SD: Când copilul este gata se nască, mama merge la o secţie a maternităţii Templului, naşterea fiind asistată de o preoteasă de specialitate. Naşterile nu provoacă mamei dureri deoarece au loc în apă.
JC: Procedeul a început să fie utilizat şi la noi.Oare este cel mai indicat?
SD: Naşterea în mediu uscat, practicată la voi, are unele inconveniente.Mai întâi că se taie cordonul ombilical imediat după eclozare deşi, în fapt, copilul nu a avut timp suficient pentru adaptarea la noul mediu. Deobicei, pentru a începe să respire, copilul este bătut uşor pe spate. În acele câteva secunde de apnee, se naşte în noul născut groaza lipsei de aer, care-şi va pune amprenta pe întreaga sa viaţă.
La voi, noul-născut se confrută în primele clipe de la naştere cu următoarele: 
- ia prima gură de aer în durere (Nota C.M.: baterea pe spate, deşi uşoară, reprezintă un şoc teribil pentru o fiinţă care n-a mai trecut niciodată prin aşa ceva),
- starea de disperare care-l stăpâneşte, în puţinele minute care trec de la tăierea, cordonului ombilical până în clipa în care începe, în sfârşit, să respire,
- mediul uscat în care este eclozat este complet diferit de cel din pântecele mamei, ceea ce este încă o sursă puternică de stres. Multe boli viitoare pe care copilul le va avea de-a lungul vieţii pornesc de la acest episod al naşterii chinuite în mediu uscat (efizemul pulmonar, boli de inimă, boli ale căilor respiratorii, în general). 

Atunci când un copil se naşte în Telos, naşterea se face în apă călduţă, în care copilul nici nu sesizează vreo diferenţă faţă de pântecele mamei. În plus, cordonul ombilical nu este tăiat decât după 30 de minute de la eclozare, timp suficient pentru adaptare la noul mediu. Când începe să respire, copilul este însoţit de alintările şi încurajările părinţilor care sunt din prima clipă alături de el. Operaţiunea de întrerupere a cordonului se face cu o rază laser, adică instantaneu, fără sângerare şi fără durere.
În urmatorii doi ani, tatăl stă acasă pentru a ajuta copilul să treacă cu mai multă uşurinţă peste primele momente cruciale din viaţa lui. Este vital ca părinţii să aibă o relaţie echilibrată şi plină de plină de afecţiune atât între ei cât şi faţă de copil.

Fiecare copil are douăsprezece perechi de naşi, cel mai adesea însoţiţi de proprii lor copii. Aceste familii dedică copilului cât de mult timp pot, pentru ca acesta să cunoască de la început viaţa în colectivitate şi să socializeze.
Educaţia începe de la vârsta de trei ani şi ţine cont de inteligenţa copilului, fără ca procesul educaţional să-i depăşească posibilităţile native. Disciplinele care se predau în procesul de educaţie sunt: însuşirea tehnicilor de meditaţie, lectura, dansul, sportul, matematica, conceptele abstracte, dramaturgie.
Copiii sunt învăţaţi gândească pentru ei înşişi şi să fie cât mai inventivi..
Începând de la vârsta de cinci ani, copiilor li se predă proiecţia astrala, astfel încât ei să poată călători în afara corpului fizic şi să înveţe tot ceea ce este necesar despre planul astral în care vor ieşi. Ei vizionează înregistrări din istoria civilizaţiei lor, apoi încep să facă vizite la suprafaţă şi chiar pe alte planete.
Sunt învăţaţi că îngerii sunt reali şi exersează modalităţi şi tehnici de a-şi dezvolta simţurile pentru a trece graniţa a ceea ce nu se vede.
Ei devin înţelepţi şi puternici şi înţeleg că nimeni nu s-a născut pentru a fi victimă.
Joanna Cherry
Noi numim adolescenţa "anii de nebunie temporară" În adolescenţă, sub supravecherea adulţilor, ei sunt cooptaţi în grupuri care explorează diferite caverne, rămânând câteva zile izolaţi de lume.
Vizitează, de asemenea, unele locuri unde există vortexuri care-i încarcă cu energie pozitivă şi le creşte frecvenţa de vibraţie.
Nu se cunosc cazuri de devieri comportamentale precum alcoolismul sau drogurile.

SURSA: http://lightworkers.org
(C.M.)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu