Pentru a ajuta procesul ascensionării, propum cititorilor ca în fiecare DUMINICĂ, ora 22,30, timp de 10 minute, să facem următoarea invocație: Cu credință, umilință și iubire, cer Matricei-Dumnezeu să retragă de pe Pământ toate ființele care, prin alegerile, acțiunile și gândurile lor, se opun ASCENSIUNII planetei și umanității în dimensiuni superioare. Eu sunt pregătit(ă) și vreau să ascensionez. Eu sunt sănătos(-oasă) și plin(ă) de iubire ; eu sunt nemuritor (-are). Amin.


Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 12 februarie 2011

SATURN, planeta giganţilor(7)

(Din cartea SATURN, dictată de Domnul, prin channeling, lui Jakob Lorber)

MARILE APE CURGĂTOARE DE PE HERRIFA ŞI HABITATUL CREAT DE ELE.
Apele curgătoare de pe insula cea mai mare, Herrifa, sunt în numar de câteva mii şi toate izvorăsc din muntele Girp, a carui bază are o suprafaţă cam cât Europa.
Girp are forma unui con aproape perfect. Apele ies din acest munte în toate direcţiile şi-şi îmbogăţesc debitul pe parcurs, unde culeg afluenţi care izvorasc din munţii mai mici. 
Ca o caracteristică, aplele curgătoare saturniene nu sunt învolburate, ele având o curgere liniştită până la revarsarea în ocean sau în marile lacuri ale planetei. Din cauza uniformităţii reliefului, toate apele curgătoare au cam aceeaşi viteză de înaintare.
Vom face referire numai la cele mai mari patru ape curgătoare. Încă de la izvoare, aceste ape au o lăţime considerabilă, cam cât Dunarea la vărsare. Când ajung la ocean, ele au lăţimi de cca 1400 km. O altă caracteristica a acestor ape este faptul că pe toata lungimea au aceeaşi adâncime, aportul afluenţilor determinând creşterea în lăţime a râului, nu în adâncime.

Considerând că este util, vom face acum o scurtă incursiune în istoria de început a planetei Saturn. In timpul distrugerii lumilor, ca urmare a caderii lui Adam (vezi cartea CASA DOMNULUI, de acelaşi autor), structura primordială a lui Saturn a rămas neschimbată, deşi anterior el fusese mult mai mare. Mărimea sa anterioară este dată de actualul său inel exterior. Suprafaţa acestui inel a fost cândva suprafaţa planetei Saturn. În acele vremuri îndepărtate, din Saturn s-au tăiat două părţi, una din partea de Nord şi o alta din partea de Sud care, apoi, au fost proiectate în spaţiu ca doua calote goale. 
Scopul acţiunii lui Dumnezeu a fost izolarea acelor progenituri extrem de malefice create pe cele doua emisfere de catre Satan. Numai partea ferbinte, de mijloc, a rămas pură, ca o dovadă a faptului ca Marele Arhitect al Universului poate păstra un corp ceresc chiar şi atunci când acest corp îşi pierde forma sa primordială. Actuala planeta Saturn, îmbraţişată de cele două inele este, în fapt, miezul planetei iniţiale. Această configuraţie de corp în corp nu este o particularitate a lui Saturn căci ea se regăseşte la toate corpurile cereşti începând cu o anumită dimensiune. 
Chiar şi Pământul nostru este alcătuit din trei corpuri concentrice despărţite de zone circulare, de la interior către exterior, configuraţia fiind urmatoarea : sfera cea mai mică (miezul planetei), care este înconjurată de foc (magma topită), urmată de cea de a doua sferă, care o cuprinde pe prima, şi care este înconjurată de o zonă circulară plina cu apă, şi, în sfârşit, sfera cea mai mare, adică pămîntul pe care călcăm, şi care este înconjurată de aer (atmosfera). Aşadar, trei corpuri cereşti unul în altul despărţite de straturi groase de alte elemente (foc, apă si aer). Sigur că aceste trei elemente primordiale (la care se adaugă eterul) ne spun multe, dacă ne gândim la semnificaţia şi importanţa lor ezoterică. 
O asemenea alcătuire ne lasă să întrevedem câte ceva din simplitatea şi genialitatea mecanicii cereşti, dacă facem o trimitere la modul ingenios în care Creatorul a rezolvat problema amortizarii diverselor mişcări şi trepidaţii la care este supus inevitabil un corp ceresc viu. (Nota C.M.: fraza cu care a inceput acest paragraf : ‘’In timpul distrugerii lumilor, ca urmare a caderii lui Adam etc’’ este preluată cu exactitate din carte şi pare a sugera ca acel eveniment privind păcatul iniţial, a fost unul care a depăşit planul Pământului, cuprinzând cel puţin sistemul nostru solar, ceea ce este extrem de incitant).

Deci, actuala planetă Saturn este cea de a treia sferă interioară (cea mai mică) a planetei iniţiale. Trecută în rol de planetă, actuala structura a lui Saturn a fost reconfigurată, astfel că dacă acum s-ar decoji partea sa superioară, am descoperi, din nou, o planeta mai mică separată de cea de deasupra prin apă, apoi una şi mai mică separată de magma lichidă, care înveleşte cea mai mica sferă saturniană ce alcătuieşte miezul planetei.
Plantele, animalele si mineralele de pe Pământ dovedesc de ce imaginaţie dispune Creatorul. Pe Saturn avem dovada amplificării acestei creativităţi. Acum voi da un citat cu cuvintele Domnului care nu poate sa nu ne bulverseze :’’ Daca ceea ce v-am revelat despre Saturn vi se pare atat de minunat, Mă întreb ce veţi spune atunci când vă voi duce într-o călătorie pe Soare ?! ’’ (Nota C.M. : Aceste dezvăluiri se găsesc, probabil, în cartea SOARELE NATURAL şi SOARELE SPIRITUAL, dictată, deasemenea, lui Lorber, şi ne spun ca Soarele nu este deloc ceea ce credem noi, pământenii. Din păcate, nu mi-am putut procura această carte!)

Să revenim însă la Saturn. 
Oceanele au o adâncime practic egală, de un km, care scade numai în apropierea ţărmurilor.Râurile au adâncimea constantă de 20 de metri în albie, pe toata lungimea lor, adîncime care se micşorează spre maluri şi la gurile de vărsare în lacuri sau ocean.
Cele patru fluviii principale împart ţinutul Herrifa în patru părţi, fără să se intersecteze. O asemenea vizualizare a ţinutului brăzdat de ape rămâne apanajul saturnienilor care au puterea de a răzbate vizual la distanţe comparabile cu ale unui telescop mediu utilizat de pământeni. 
Unul dintre cele patru fluvii curge pe direcţia dimineţii (răsărit) şi este cel mai mare şi mai populat fluviu. Asta nu înseamană că pe malurile apelor veţi găsi construite case sau fortificaţii ca pe Pământ. Cele mai plăcute locuinţe pentru saturnieni sunt arborii soarelui, gliuba, de care am mai vorbit. Sub ramurile acestui enorm arbore traiesc familii întregi de locuitori.

În general vorbind, populaţia saturniană trăieşte fie la câmpie, pe lângă ape, fie la munte. Astfel, pe ambele maluri ale Fluviului-Dimineţii sunt plantaţi arbori ai soarelui sub care işi fac locuinţe saturnienii. Locuinţele sunt de foarte lungă durată dat fiind faptul că aceşti arbori au o viaţă foarte lungă. Sub un arbore pot convieţui lejer membrii unui întreg neam, şi trebuie spus că o asemenea încrengătură umană poate număra până la 20.000 de persoane.
Fluviile, cu deosebire Fluviul-Dimineţii, îndeplinesc multe necesităţi ale localnicilor atât în utilizarea apei ca mijloc de igenizare cât şi ca mijloc de agrement, saturnienii fiind adevăraţi maeşti ai înotului şi ai petrecerii plăcute în apă. Aici trebuie spus că ei pot atât să înoate cât şi să pasească pe suprafaţa apei. Scufundarile la mai mare adancime însă se fac cu oarecare dificultate căci în relaţia cu apa, ei sunt mai uşori cu 40% decât pământenii. 
Un alt motiv pentru saturnieni de a sta aproape de apă este strălucirea superbă a acesteia în cursul nopţii, despre care am mai vorbit. Apoi, aerul răcoros şi extrem de plăcut, reprezintă un alt motiv care-i apropie de ape, dar şi avantajele oferite de apă în creşterea şi îngrijirea animalelor.
Cel mai mare dintre animalele domestice saturniene consuma uriaşa (pentru noi) cantitate de 560.000 litri de apă pe zi.Ne referim la echivalentul saturnian al vacilor de pe Pământ, care sunt atât de mari încât un elefant de pe la noi s-ar putea plimba cu lejeritate pe spatele unui asemenea animal fără ca acesta să-i sesizeze prezenţa. 
Deşi saturnienii nu obişnuiesc să-şi construiască locuinţe (case) sau să realizeze aglomerari urbane, ei ştiu să planteze arbori-laţi (despre care am mai vorbit) într-o manieră atât de artistică încât acestea formează ansambluri de locuit foarte atractive. 
Un alt motiv al preferinţei saturnienilor de a locui în vecinătatea apelor este ataşamentul lor pentru navigaţie, modaliate plăcută şi lesnicioasă de a ajunge la alte insule aflate la mari depărtari. Trebuie spus că însuşirea saturnienilor de a se deplasa pe suprafaţa apei nu-i mai ajuta în cazul în care poarta greutăţi cu ei, căci flotabilitatea lor este aleasa de Creator la limită. Dar, şi aşa, deprinderea de a merge pe apă comportă un proces de învătare de la vârste fragede (ca şi înotul, la noi).
O ambarcaţiune se deplasează pe apă cu viteze de 20 – 40 km.pe ora.
Interesant este că aceste ambarcaţiuni sunt puse în mişcare de voinţa şi concentrarea pasagerilor fără să existe alte forte motrice (precum motoare de orice fel, vâsle sau pânze care ar utiliza forţa vântului). [Nota C.M.:Putem acorda veridicitate acestei afirmaţii dacă ne gândim că pe Pământ există persoane (adevarat, foarte rare) care, prin concentrarea privirii şi prin voinţă, deplasează mici obiecte aflate pe o masă, faptul dovedind că putem admite existenţa fenomenului în univers]. 
La timpul sau, omul de pe Pământ a utilizat ca forţă motrice pe vapoare, forţa aburului, fără însă afi conştient de enorma putere pe care o pot dezvolta spiritele eliberate de abur. Domnul spune că, prin voinţa Sa, nu a permis manifestarea integrală a acestei puteri foarte mari, căci aburul produs prin fierberea a 1.837 litri de apă ar fi atât de mare încâat ar putea face praf şi pulbere munţi întregi într-o clipa. (Este posibil ca ştiinţa noastră să nu fi descoperit încă aceasta forţă colosală la care face referire Domnul n.m.)

Dar, saturnienii mai beneficiază şi de un alt foarte mare avantaj, în comparaţie cu pământenii. Este vorba de faptul că prin înţelepciunea şi credinţa lor, ei se bucură de marele privilegiu de a intra în contact direct cu Dumnezeu şi îngerii Săi, de cateva ori în viaţă. Cu aceste prilejuri, ei primesc informaţii preţioase asupra legilor naturii şi modului de folosire a lor şi îşi menţin la cote înalte acele însuşiri care, la noi, sunt considerate paranormale. 
Jakob Lorber
Să mai facem şi menţiunea că spiritele de pe Pământ merg adesea în vizită la saturnieni căci acestea le acceptă vizitele cu placere şi îngăduinţă. Din păcate, spiritele pământene au o atitudine arogantă şi se consideră, în mod cu totul nejustificat, superioare, ceea ce le provoacă saturnienilor zâmbete şi compasiune. 
Vorbind despre aceste spirite pământene (întrupate în oamenii de pe Pământ), se dau exemple de aberaţii ridicate la mare preţ de către majoritatea bisericilor pământene, cum ar fi reprezentarea lui Dumnezeu în tripla ipostază : în formă unui bătrân ierarh, un Christ pe jumătate gol, plutind pe un norişor şi ţinând în mâna dreaptă o cruce şi un porumbel pe post de Sf. Duh, reprezentarea numindu-se Sfanta Treime. Prin contrast, pe Saturn, Domnul este considerat aşa cum este în realitate, ca o fiinţă cu caracteristici umane deosebite, o fiinţă omnipotentă, omniscientă şi omniprezentă care exista şi se manifestă în toată plenitudinea Sa.

Notă : Cartea a apărut la ed. Vydia în anul 2003.
Pentru conformitate, (C.M.)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu