Pentru a ajuta procesul ascensionării, propum cititorilor ca în fiecare DUMINICĂ, ora 22,30, timp de 10 minute, să facem următoarea invocație: Cu credință, umilință și iubire, cer Matricei-Dumnezeu să retragă de pe Pământ toate ființele care, prin alegerile, acțiunile și gândurile lor, se opun ASCENSIUNII planetei și umanității în dimensiuni superioare. Eu sunt pregătit(ă) și vreau să ascensionez. Eu sunt sănătos(-oasă) și plin(ă) de iubire ; eu sunt nemuritor (-are). Amin.


Totalul afișărilor de pagină

vineri, 31 decembrie 2010

SATURN, planeta giganţilor(5)


Din cartea SATURN, dictată de Domnul, prin channeling, lui Jakob Lorber)                        
Jakob Lorber
 (continuare)

Terminând cu prezentarea arborilor, să dăm câteva date şi despre arbuştii şi tufişurile de pe Saturn. Este un fel de a spune că ne referim la arboret şi tufişuri dacă vom preciza că, în marea lor majoritate, aceşti arbusti depăşesc cu mult în înălţime copacii cei mai înalţi care se găsesc pe Pământ. Fructele produse de aceşti arbuşti sunt consumate nu de oameni ci de păsări. 
Există, totuşi, unul de care saturnienii se îngrijesc în mod special; el produce nişte fructe asemănătoare măslinele, din care se obţine un ulei de foarte bună calitate. Producţia este importantă dacă ne gândim că fiecare fruct dă aprox.un litru de ulei, un copac are între 20.000 – 30.000 de fructe iar o familie îngrijeşte câteva mii de asemenea pomi. Evident, proprietăţile saturnienilor sunt enorme ca suprafaţă, în comparaţie cu fermele noastre. Se întâlnesc cazuri, nu prea rare, când ferma unei familii saturniene depăşeşte ca întindere suprafaţa unei ţări de pe Pământ.Nu este mai puţin adevărat că nici dimensiunile oamenilor de pe Saturn nu sunt deloc de neglijat. Femeile saturniene au o înalţime cuprinsă între 25 – 30 de metri iar bărbaţii, între 32 – 45 de metri.
Totul trebuie raportat la dimensiunile acestei mari planete.
În continuarea descrierii planetei Saturn, vom prezenta plantele cele mai utile din acest ţinut, Herrifa, pe care-l putem caracteriza ca pe unul dintre cele mai muntoase de pe planetă. Aceasta şi explică densitatea şi diversitatea plantelor cu rol medicinal.
Plantele noastre de cultură (grâul, orzul, ovăzul etc.) nu se regăsesc şi pe Saturn. Există în schimb un soi de cereală, intens cultivat de localnici, care seamănă cu porumbul de pe la noi, dar care creste de 20-30 de ori mai înalt de cât al nostru. Frunzele sale au o lungime de 4-7 m si o lăţime de 1,7-2,9 m iar culoarea este bleu, la fel ca a cerului senin. Marginile frunzei sunt prevăzute cu striaţii de culoare roşu-aprins, late de cca 20 cm.
In centrul frunzei găsim o bandă lată de 20 cm dar care se ingustează spre vârful frunzei până la 2,5 cm. Această bandă are culoarea verde-auriu.Tulpina plantei este groasă cam cât cea a unui stejar de pe Pământ şi are o culoare auriu-mat care,care spre vârf, se decolorează. Corola, cu ramuri care se întind până la 2-3 m, arată ca un candelabru de cristal.
Fructele acestei plante cultivate seamănă cu ştiuletele porumbului însă gustul este total diferit, foarte aromat, plin de o savoare, amintind cumva de cel al ananasului. Boabele nu sunt făinoase ci zemoase, asemănătoare bobului de strugure şi au greutatea de până la 1,5 kg.; pe un ştiulete aflându-se în jur de 500 de boabe. Lujerul unei plante poartă 20-30 asemenea ştiuleţi. Această plantă dă patru recolte pe an iar fructele se păstrează ca atare sau ca suc în acele tigve ale arborelui–pâlnie, despre care am vorbit. Din mustul acestor boabe se obţine un vin foarte gustos, hrănitor şi extrem de energizant.
După recoltare, plantele sunt lăsate pe câmp să se usuce şi să fie mâncate de animale domestice sau sălbatice, resturile fiind arse pentru că cenuşa rezultată este un bun îngraşământ natural. O condiţie pentru ca boabele să se coacă este umezeala.
Cum ploaia cade extrem de rar, iar rouă nu există şi nici râuri suficiente (în această zonă) pentru irigaţii, necesarul de apă este asigurat, prin grija Creatorului, de o plantă care ofera apa de care celelalte plante au nevoie. 
Planta aceasta este cultivată special de către fermieri cu scopul de a uda solul. Denumirea ei este de butoi plutitor şi seamănă perfect cu bostanul terestru, deosebirea fiind dată de dimensiunile foarte mari ale acestuia. Pentru a ne face o idee, menţionăm că butoiul acesta natural este suficient de înalt încât, în unele cazuri, nu se poate vedea peste el. Planta creşte ca un vrej, gros de doi metri, întins pe sol pe caţiva km. Frunzele seamănă cu cele ale dovleacului nostru, dar de dimensiuni impresionante. Au culoarea violet-albăstruie, şi sunt presărate cu steluţe argintii. Frunzele sunt străbătute de un lichid care, parţial, se scurge prin partea posterioară a frunzelor udând solul percum o ploaie de vară. 

Dar adevărata irigare a solului nu se face prin frunze ci prin fructele acestei plante târâtoare. Când sunt pe jumătate copţi, bostanii îşi deschid porii (jumatatea superioară) în timpul nopţii şi, prin nişte tuburi care apar la suprafaţa fructului, ţâşnesc jeturi de lichid curat, ca din nişte fântâni arteziene, astfel că noapte de noapte solul este udat din abundenţă. Planta îşi obţine cantităţile mari de apă prin rădăcinile care pătrund adânc în sol şi la distanţe foarte mari, până când dau de o sursă stabilă de apă.
În afara rolului de irigare, saturnienii folosesc şi fructul acestei plante târâtoare care, după coacere, este tăiat pe o generatoare, conţinutul (miezul) sevesvind ca hrană pentru animale (vaci, oi şi capre) ; seminţele se păstrează pentru semănat iar din coaja (groasă de cca 2 m), partea inferioară, se confecţionează ambarcaţiuni pentru navigaţia pe ape, în timp ce din partea superioară (care este poroasă) se construiesc căruţe.
Tehnologia de construire a unei căruţe este simplă şi constă în practicarea a două găuri prin care se trece un ax, la capetele lui ataşindu-se roţile. Aceste roţi se obţin din partea mai groasă a tulpinii plantei, uscată, feliată (cu un fierastrău special) şi găurită în centru. Diametrul unei asemenea roţi poate fi cuprins între 6 şi 12 metri. Practicând o altă gaură în partea din faţă a acestei jumătăţi de bostan, şi articuland un ax de dimensiuni corespunzatoare, se obţine atelajul cu doua sau patru roţi, utilizat pentru diverse scopuri în transportul local si gospodăresc.Tractarea este asigurată cu boi, câaini sau elani.
Intr-un asemenea atelaj pot încăpea patru saturnieni.
Aceste tipuri de mijloace de transport pe apă sau pe sol, formează categoria de ambarcaţiuni uşoare.
Evident, saturnienii au şi mijloace de locomoţie mai mari şi mai grale, pe care le constuiesc din lemn şi le îmbină cu multă migală cu tot felul de piese din metal. Metalul seamănă întucâtva cu fierul dar este mult mai pur, dureaza mai mult şi nu rugineşte. Suprafaţa lui pare totdeauna şlefuită, precum aurul.Culoarea este ca cea a platinei (amestec de aur şi fier); numai că acel amestec nu ar putea fi obţinut de nimeni pe Pământ.                                                                                             
Vom vorbi acum despre planta umblătoare care se găseşte pe Saturn. Deşi este neobişnuit, această plantă se deplasează dintr-un loc în altul, la fel ca un animal. Forţa sa de locomoţie rezidă în rădăcina sa, care seamănă cu un picior uman, dar fără degete sau călcâi. Rădăcina de bază are o lungime de cca 20 metri, îndoită într-un unghi drept, şi un mare număr de rădăcini care se întind în toate direcţiile, ca nişte tentacule înzestrate cu ventuze.Acestea se agaţă de orice întâlnesc în cale. Schimbarea locului are loc atunci când planta nu mai găseşte suficiente substanţe minerale sau apă, pentru a se dezvolta. După ce toată umezeala din sol a fost absorbită şi după ce hrana necesară s-a împuţinat, ventuzele ies la suprafaţa solului, şi planta se deplasează în alt loc favorabil. Datorită acestor rădăcini, planta poate parcurge, în perioadă de un an, distanţe apreciabile. Să descriem, însă, această plantă. Înalţimea tulpinii poate ajunge la 8 – 10 metri, ramurile începând să crească de la 2 metri de la sol. 
O parte dintre aceste ramuri se orientează în jos, spre sol, scopul lor fiind de a sprijini mai bine planta, astfel ca aceasta să nu se rostogolească atunci când este trasă de radacini. De regulă, aceste ramuri de consolidare nu au frunze. Frunzele, florile si fructele cresc doar pe ramurile orientate în sus. S-ar putea spune că într-o anumită măsură, această plantă seamănă cu viţa noastră de vie.
Satelitul Hyperion
Culoarea frunzelor este albastru deschis iar fructele seamănă cu o varietate de struguri aflaţi şi pe Pămnât, boabele având culoarea galben-portocaliu. O boabă produce cca un litru de suc, iar un ciorchine contine 50-100 de boabe. O plantă produce în medie 10-20 de ciorchini. Gustul strugurilor seamănă destul de mult cu cel al strugurelui de muscat. Deşi legile proprietăţii sunt foarte stricte pe Saturn, în cazul acestei plante migratoare, dreptul de proprietate se exercită numai când planta s-a instalat într-o zona revendicată, altfel spus, dreptul de proprietate asupra plantei încetează din momentul în care ea a depăşit graniţa de proprietate. 
Marele avantaj al plantei constă în faptul că ea nu trebuie îngrijită, purtându-şi singură de grijă. Pentru a beneficia cât mai mult timp de această plantă, saturnienii o plantează în mijlocul proprietăţii, astfel ca trecerea la vecini să se facă cât mai târziu posibil. Mustul obţinut din struguri se cosumă ca atare sau se lasă la fermentat pentu a rezulta vin. Recipienţii utilizaţi pentru păstrarea mustului sau vinului sunt confectionaţi din bostanii de care am mai vorbit în această prezentare, după ce li s-a scos umplutura, utilizată ca hrană pentru animale.
Notă : Cartea a apărut la ed. Vydia în anul 2003.
Pentru conformitate,                                                                                                   
(C.M.)                                LA MULŢI ANI, MULTĂ SĂNĂTATE, BELŞUG ŞI FERICIRE !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu