Pentru a ajuta procesul ascensionării, propum cititorilor ca în fiecare DUMINICĂ, ora 22,30, timp de 10 minute, să facem următoarea invocație: Cu credință, umilință și iubire, cer Matricei-Dumnezeu să retragă de pe Pământ toate ființele care, prin alegerile, acțiunile și gândurile lor, se opun ASCENSIUNII planetei și umanității în dimensiuni superioare. Eu sunt pregătit(ă) și vreau să ascensionez. Eu sunt sănătos(-oasă) și plin(ă) de iubire ; eu sunt nemuritor (-are). Amin.


Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 18 decembrie 2010

SATURN, planeta giganţilor(3)

(continuare)

(Din cartea SATURN, dictată de Domnul, prin channeling, lui Jakob Lorber)

Jakob Lorber (1800/1864)
Să începem prin a descrie diferitele regiuni ale planetei Saturn. Pentru început vom examina ţinutul numit HERRIFA, de către saturnieni. Este un ţinut mai mare decât Asia, Europa si Africa (inclusiv Marea Mediterană), luate la un loc. Locaţia sa este puţin deasupra ecuatorului planetei şi are o formă ce aminteşte de un ou alungit. Aici se află cei mai înalţi munţi ai lui Saturn. Muntele cel mai înalt poartă denumirea de Gip, si are înălţimea de 7.683 metri. Deşi este atât de înalt, acest munte este acoperit cu iarbă şi diferite plante, până în vârful cel mai înalt. Pantele lui sunt line ceea ce îl face uşor de escaladat, aşa numita escaladare fiind, de fapt, o plimbare uşoară la îndemâna oricărui doritor de drumeţie.

Din cauza numeroaselor soiuri de plante, muntele este o adevărată farmacie în aer liber pentru saturnieni. Muntele şi zona înconjuratoare, acoperă o suprafaţă de peste 100.000 mile geografice patrate (n.m.:1 mila geografică = 7,42 km.), si este cea mai dens populată arie a ţinutului.
In această regiune există doar zece esenţe (specii) de copaci. O caracteristică interesantă este că ei produc fructe în tot timpul anului, simultan găsindu-se atât flori cât şi fructe, în diverse stadii de dezvoltare. 

1 - Cel mai remarcabil este arborele soarelui, numit de localnici gliuba
Înălţimea sa ajunge până la 200 m iar circumferinaţa poate ajunge la un cerc mai mare decât cel descris de 100 de oameni (pământeni) care s-ar ţine de mână. O ramură a copacului poate depăşi lungimea de 1000 m, de la trunchi. Pentru a nu se rupe sub povara propriei greutăţi, aceste enorme braţe sunt susţinute de nişte ramuri care cresc transversal (perpendicular faţă de sol), aspectul fiind unul pitoresc de colonade. O singură frunză a acestui copac este suficient de mare pentru a adăposti un atelaj cu cai şi căruţă. Culoarea frunzelor nu este verde, ca pe Pământ, ci albastră cu anumite striaţii, culoarea aducând cu albastrul din penele de păun. Culoarea se păstrează chiar şi la frunzele uscate. Ca şi pe Pământ, şi aici, cad frunze din pomi, numai că pomul nu rămâne niciodată gol, pe el crescând mereu alte frunze înlocuitoare. Din cauza frumuseţii şi mărimii, frunzele căzute sunt adunate de localnici şi din ele îşi confecţionează articole de îmbracăminte (pardesie si alte haine mai groase). Frunzele au o textură extrem de moale şi de catifelată motiv pentru care confecţiile din aceste frunze pot fi purtate direct pe piele.Razele de lumină fac ca frunzele să capete nişte irizaţii excepţionale, comparabile cu cele ale penelor din coada unui păun. 
Frunzele tinere au culoarea aurului şlefuit, acoperit de o nuanţă uşor albăstruie.
Frumuseţea florilor acestui copac depăşeşte imaginaţia unui pământean. Ca format, aceste flori pot fi asemănate cu floarea de trandafir, cu diferenţa că petalele nu umplu intreaga floare, care are în interior un caliciu mare, similar cu rugul de mure.
Florile au invariabil câte 30 de petale de un roşu deschis şi mărimea unei coale mari de împachetat.
Marginile petalelor sunt aurii,iar către interiorul caliciului ele devin purpurii. In centrul caliciului există două filamente de grosimea unui braţ cu lungimea de doi metri. Filamentele sunt străvezii, semănând cu doi ţurţuri de gheaţă. In locul anterei florilor de pe Pământ, există două flori cu totul deosebite care strălucesc ca o flacară.Una dintre ele străluceşte într-o nuanţă verzuie, în timp ce cealata este roşie, dar de un roşu mai deschis decât culoarea florii în care creşte. Parfumul degajat de aceste flori este de o delicateţe incredibilă.

Petalele si filamentele sunt adunate cu cea mai mare atenţie de către locuitorii zonei şi păstrate în vederea utilizarii lor ca fortifiant (petalele) şi ca ingredient în anumite preparate culinare (filamentele).
Să facem şi câteva referiri la fructul produs de gliuba, fruct ce nu are echivalenţă cu fructele de pe Pământ. Imaginaţi-vă un peduncul (codiţa fructului) de culoare roşu aprins, hexagonal şi lung, de grosimea unui braţ, terminat cu alte peduncule. Codiţa de bază este lunga de cca 45 cm.De această codiţă atârnă un fruct asemanator bostanului dar suficient de mare încât patru pământeni voinici să nu-l poata transporta. In interiotul fructului se găseşte un mic sâmbure (cât o nucă) dur ca piatra şi de culoare verde. Gustul fructului aduce cu cel al pâinii usor îndulcite în care s-a amestecat şi gustul de alune.In rest, fructul conţine un suc excepţional ca gust si aromă. Miezul fructului este de culoare albă iar pieliţa exterioara are o tentă gri, ca cea a argintului neluştruit.

Cei care trăiesc sub un asemenea copac au tot ceea ce le trebuie şi nu mai au nevoie de nici o altă proprietate sau teren. Unica lor proprietate este acest copac, care nu se veştejeste şi nu se usucă, ci continuă să crească, mai mult în lăţime decât în înălţime.
Pentru a uşura căţărarea în acest pom, Dumnezeu l-a dotat cu nişte ţepi sub forma de scară care le permite oamenilor să urce până în vârf, fără vreun pericol. De altfel, greutatea fiinţelor de pe Saturn este astfel aleasă de Creator încât ele pot pluti, la voinţă în aer, coborârea făcându-se cât doresc ei de înceată.
Această însuşire este adesea utilizată ca motiv de joacă pentru copii care se arunca din vârful copacilor pentru a pluti în aer până la sol.
Explicaţia fenomenului are legatură cu primul inel al lui Saturn, inel care, fiind situat la o distanţă destul de mică de planetă (aproape 42.000 de km), împarte forţa gravitaţională între el şi planetă într-un raport de 3/5.
Pe lângă aceasta, trebuie spus că fiinţele de pe Saturn sunt dotate cu anumite însuşiri organice care le permit ca diferenţa de gravitaţie să fie anulată la voinţă, iar fiinţa să poată pluti în aer destul de mult timp (adică să leviteze n.m.).
Vom mai face cunoştiinţă cu încă nouă tipuri de copaci saturnieni, celelalte specii nefiind tot atat de impunătoare sau de benefice pentu locuitori, dar necesare altor vieţuitoare.

2 - Arborele ploii, numit briura. Seamănă oarecum cu pinul vostru, având o singură tulpină înaltă, uneori, de peste 80 de metri şi o grosime impresionantă. Crengile lui se extind până foarte departe şi sunt asemănătoare cu cele ale pinului. Frunzele sale par a fi nişte tuburi de culoare alb/verzuie, din care picură incontinuu apa cea mai pură. Pentru colectarea acestei ape, saturnienii construiesc nişte rezervoare mari, cu diametrul de cca 200 m, în jurul copacului, dând impresia că pomul creşte într-un iaz. Evident că vă veţi întreba dacă pe Saturn nu există izvoare cu apă potabila. Ba da, există numeroase izvoare, şi înca unele foarte mari, numai că apa obţinută de la copacul ploii este mult mai bună şi mai pură decât cea a izvoarelor, utilizată pentru irigaţii şi pentru animale.

3 - Copacul cu părul alb, numit kiup.
Trunchiul său este drept, perfect rotund şi înalt de până la 90 metri. Nu are nici un fel de ramuri, în schimb, în vârf îi cresc nişte peri lungi, de culoare alb/argintie formând o corola destul de bogată. Este un fel de perucă ale carei plete pot cobori până la jumatatea pomului.O pădure formată din aceşti copaci are o frumuseţe aparte, aducând cu nişte capete ninse.
Firele ce cad din copac sunt adunate de locuitori şi utilizate ca lână în diverse tricotaje sau ţesături. Materialul obţinut este foarte rezistent în timp, foarte moale şi foarte elastic.

4 - Arborele lat, numit brak. 
Creşte de la sol ca un perete de culoare roşu-auriu. In primele faze ale creşterii apar aliniate un şir de trunchiuri, după care, fiecare trunchi se extinde spre vecinul său micşorând distanţa dintre ele până la anulare. In final, aspectul este al unui zid înalt de 50-60 de metri şi lung de câteva sute de metri. Acest perete vegetal nu are crengi sau frunze, marginea lui superioară semănând cu un şpalier de culoare verde/albastrui. Florile şi fructele cresc în centrul acestui şpalier, din care ies un fel de ţepuşe orientate în sus.
Fructele nu sunt consumate de oameni ci doar de păsări. Aceste fructe sunt sub formă de bobiţe lunguieţe, de culoare roşie.
Petalele florilor căzute sunt adunate de locuitori şi utilizate ca umplutură pentru saltele.
Aceste petale nu dau numai o stare de confort, când se doarme pe ele, dar au şi un efect terapeutic, întăritior precum şi o mireasmă placută.
O pădure formată din asemenea copaci constituie un adevarat labirint uriaş. Aceasta îi determină pe cei care pătrund în labirint să-şi marcheze traseul, dacă vor să mai găsească ieşirea.
Sub impactul razelor solare, acest zid vegetal reflectă puternic lumina dând impresia unei enorme suprafeţe de aur şlefuit.

Nota 1 : Cartea a apărut la ed. Vydia în anul 2003
Nota 2 La adresa http://ascensiuneaspiritului.blogspot.com, puteţi citi articole din seria ''PĂMÂNTUL, a treia planetă de la Soare'', după cartea PĂMÂNTUL ŞI LUNA, de acelaşi autor (primită tot prin channeling de la Dumnezeu.) 
Pentru conformitate, 
(C.M.)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu